Definiție: Dilatarea și disfuncția sistolică VS sau biventriculară care nu poate fi explicată prin condițiile de umplere (suprasarcină de volum) sau boală coronariană [15].
Dilatarea VS: Creșterea în volum sau diametru cu > 2 deviații standard, corectate pentru suprafață corporală și vârstă sau gen.
Disfuncția sistolică: fracție de ejecție scăzută măsurată cu două mijloace imagistice diferite (ecocardiografie, RM cardiac) sau cu aceeași metodă în două momente distincte.
Formele familiale (deci genetice) sunt suspicionate dacă mai mulţi membri ai familiei sunt afectaţi la efectuarea unui pedigree atent sau a screening-ului familial.
1. Mutația lamin A/C – Cardiomiopatia dilatativă cu defecte de conducere
Definiție: Cardiomiopatie dilatativă cu transmitere autozomal dominantă care implică mutații ale genei lamin A/C și asociază frecvent tulburările de ritm supraventriculare şi tulburări de conducere atrioventriculară.
Mutație genetică: Gena lamin A/C (LMNA) – penetranță crescută[16].
Vârsta manifestării fenotipice: Manifestările bolii ȋncep cu aritmii supraventriculare (posibil din adolescenţă), urmate de tulburări de conducere (bloc atrioventricular de diverse grade) şi progresiv disfuncţie sistolică de VS[16].
Elemente caracteristice[16,17]:
|
Extra-cardiace
|
Cardiace
|
| Miopatie – mușchi scheletici (de la forme fruste la forme clinic manifeste) | Cardiomiopatie dilatativă cu disfuncţie sistolică de VS asociată sau precedată de:
|
Diagnostic: Demonstrarea mutației genetice
Tratament: Suportiv pentru insuficiență cardiacă și complicații conform ghidului şi recomandărilor pentru insuficienţă cardiacă.
De menţionat că riscul de moarte subită al pacienţilor cu CMD cu laminopatie confirmată genetic este guvernat de factori de risc particulari, astfel ȋncât indicaţia de implantare de defibrilator cardiac (cf ghidului ESC de prevenţie a morţii subite) are ca elemente particulare: tahicardii ventriculare nesusţinute la Holter EKG, FEVS sub 45% la prima evaluare, sex masculin şi mutaţii non-missense (indicaţie IIa).
2. Distrofinopatii (distrofia musculară Becker/Duchenne/cardiomiopatia dilatativă X linkată)
Definiție: Grup de boli cu transmitere X linkată, care implică mutații la nivelul genei distrofinei cu diferite proporții de exprimare musculară scheletică și miocardică.
Mutație genetică: Gena distrofinei [18].Distrofina este absentă în distrofia musculară (DM) Duchenne, în timp ce în DM Becker distrofina este cantitativ redusă și are o structură modificată. Cardiomiopatia dilatativă X linkată este caracterizată de o afectare predominantă a distrofinei cardiace (care poate chiar lipsi), ȋnsă distrofina din mușchii scheletici este doar puțin afectată [18].
Elemente caracteristice[19-25]:
|
Extra-cardiace
|
Cardiace
|
| DM Duchenne: Miopatia predomină. Slăbiciune musculară cu debut precoce (2-3 ani), rapid progresivă, dependență motorie în jurul vârstei de 12 ani. | DM Duchenne: exprimate clinic: la 1/3 din cei până în 14 ani, la 1/2 din cei până în 18 ani și la toți peste vârsta de 18 ani. |
| DM Becker: Afectare musculară mai ușoară, debut mai tardiv (10-15 ani), cu progresie lentă, agravare abia după 30 de ani. Pseudohipertrofie gambieră. | DM Becker: Vârstă de debut 28.7 ± 7.1 ani. Chiar în cazul celor asimptomatici, se notează o prevalență crescută a cardiomiopatiei, probabil prin capacitatea de efort păstrată. |
| Cardiomiopatia dilatativă X linkată: Afectare musculară subclinică. | Cardiomiopatian dilatativă X linkată: Afectare cardiacă cu debut la vârsta de 10-20 de ani cu insuficiență cardiacă congestivă care progresează rapid. |
Diagnostic: Creatinkinază crescută + mutația genei distrofinei
Tratament: Încă nu există tratament specific.
Referinţe selective
1. Elliott PM, Anastasakis A, Borger MA, Borggrefe M, Cecchi F, Charron P, et al. 2014 ESC Guidelines on diagnosis and management of hypertrophic cardiomyopathy: the Task Force for the Diagnosis and Management of Hypertrophic Cardiomyopathy of the European Society of Cardiology (ESC). Eur Heart J. 2014 Oct 14;35(39):2733-79
2. Rapezzi C, Arbustini E, Caforio AL, Charron P, Gimeno-Blanes J, Heliö T, et al. Diagnostic work-up in cardiomyopathies: bridging the gap between clinical phenotypes and final diagnosis. A position statement from the ESC Working Group on Myocardial and Pericardial Diseases. Eur Heart J. 2013 May;34(19):1448-58.
3. Bogaert J, Olivotto I. MR Imaging in Hypertrophic Cardiomyopathy: From Magnet to Bedside. Radiology. 2014 Nov;273(2):329-48.
4. Zarate YA, Hopkin RJ. Fabry’s disease. Lancet. 2008 Oct 18;372(9647):1427-35.
5. Deva DP, Hanneman K, Li Q, Ng MY, Wasim S, Morel C, et al. Cardiovascular magnetic resonance demonstration of the spectrum of morphological phenotypes and patterns of myocardial scarring in Anderson-Fabry disease. J Cardiovasc Magn Reson. 2016 Mar 31;18:14.
6. Pica S, Sado DM, Maestrini V, Fontana M, White SK, Treibel T, et al. Reproducibility of native myocardial T1 mapping in the assessment of Fabry disease and its role in early detection of cardiac involvement by cardiovascular magnetic resonance. J Cardiovasc Magn Reson. 2014 Dec 5;16:99.
7. Gal A, Hughes DA, Winchester B. Toward a consensus in the laboratory diagnostics of Fabry disease – recommendations of a European expert group. J Inherit Metab Dis. 2011 Apr;34(2):509-14.
8. Rapezzi C, Quarta CC, Riva L, Longhi S, Gallelli I, Lorenzini M, et al. Transthyretin-related amyloidoses and the heart: a clinical overview. Nat Rev Cardiol. 2010 Jul;7(7):398-408.
9. Maurer MS, Elliott P, Comenzo R, Semigran M, Rapezzi C. Addressing Common Questions Encountered in the Diagnosis and Management of Cardiac Amyloidosis. Circulation. 2017 Apr 4;135(14):1357-1377.
10. Syed IS, Glockner JF, Feng D, Araoz PA, Martinez MW, Edwards WD, et al. Role of cardiac magnetic resonance imaging in the detection of cardiac amyloidosis. JACC Cardiovasc Imaging. 2010 Feb;3(2):155-64.
11. Gillmore JD, Maurer MS, Falk RH, Merlini G, Damy T, Dispenzieri A, et al. Nonbiopsy Diagnosis of Cardiac Transthyretin Amyloidosis. Circulation. 2016;133:2404–12
12. Herlenius G, Wilczek HE, Larsson M, Ericzon BG & Familial Amyloidotic Polyneuropathy World Transplant Registry. Ten years of international experience with liver transplantation for familial amyloidotic polyneuropathy: results from the Familial Amyloidotic Polyneuropathy World Transplant Registry. Transplantation. 2004 Jan 15;77(1):64-71.
13. Adams D, Gonzalez-Duarte A, O’Riordan WD, Yang CC, Ueda M, Kristen AV, et al. Patisiran, an RNAi Therapeutic, for Hereditary Transthyretin Amyloidosis. N Engl J Med. 2018 Jul 5;379(1):11-21
14. Benson MD, Waddington-Cruz M, Berk JL, Polydefkis M, Dyck PJ, Wang AK, et al. Inotersen Treatment for Patients with Hereditary Transthyretin Amyloidosis. N Engl J Med. 2018 Jul 5;379(1):22-31.
15. Pinto YM, Elliott PM, Arbustini E, Adler Y, Anastasakis A, Böhm M, et al. Proposal for a revised definition of dilated cardiomyopathy, hypokinetic non-dilated cardiomyopathy, and its implications for clinical practice: a position statement of the ESC working group on myocardial and pericardial diseases. Eur Heart J. 2016 Jun 14;37(23):1850-8.
16. Hasselberg NE, Haland TF, Saberniak J, Brekke PH, Berge KE, Leren TP, et al. Lamin A/C cardiomyopathy: young onset, high penetrance, and frequent need for heart transplantation. Eur Heart J. 2018 Mar 7;39(10):853-860.
17. Taylor MR, Fain PR, Sinagra G, Robinson ML, Robertson AD, Carniel E, et al. Natural history of dilated cardiomyopathy due to lamin A/C gene mutations. Am Coll Cardiol. 2003 Mar 5;41(5):771-80.
18. Cohen N, Muntoni F. Multiple pathogenetic mechanisms in X linked dilated cardiomyopathy. Heart 2004;90:835–841
19. Gardner-Medwin D. Clinical features and classification of the muscular dystrophies. Br Med Bull. 1980;36(2):109.
20. Bradley WG, Jones MZ, Mussini JM, Fawcett PR. Becker-type muscular dystrophy. Muscle Nerve. 1978;1(2):111.
21. Muntoni F, Torelli S, Ferlini A. Dystrophin and mutations: one gene, several proteins, multiple phenotypes.Lancet Neurol. 2003 Dec;2(12):731-40
22. Finsterer J, Stöllberger C.Cardiac involvement in Becker muscular dystrophy. Can J Cardiol. 2008 Oct;24(10):786-92.
23. Groh WJ. Arrhythmias in the muscular dystrophies. Heart Rhythm 2012; 9: 1890-1895
24. Melacini P, Fanin M, Danieli GA, et al. Myocardial involvement is very frequent among patients affected with subclinical Becker’s muscular dystrophy. Circulation 1996; 94:3168.
25. Yoshida K, Ikeda S, Nakamura A, et al.Molecular analysis of the Duchenne muscular dystrophy gene in patients with Becker muscular dystrophy presenting with dilated cardiomyopathy. Muscle Nerve. 1993 Nov;16(11):1161-6.
26. Corrado D, Link MS, Calkins H. Arrhythmogenic Right Ventricular Cardiomyopathy. N Engl J Med. 2017 Apr 13;376(15):1489-90.
27. Elliott P, Andersson B, Arbustini E, Bilinska Z, Cecchi F, Charron P, et al. Classification of the cardiomyopathies: a position statement from the European Society Of Cardiology Working Group on Myocardial and Pericardial Diseases Eur Heart J. 2008 Jan;29(2):270-6.
28. Marcus FI, McKenna WJ, Sherrill D, Basso C, Bauce B, Bluemke DA, et al. Diagnosis of arrhythmogenic right ventricular cardiomyopathy/dysplasia: proposed modification of the Task Force Criteria. Eur Heart J 2010;31:806-814